Căutând o oază

Genunchii mei i-a îngropat nisipul
Şi ochii mei privesc spre cerul gol.
Mânjit cu deznădejde-mi este chipul
Şi trupul ars de-al soarelui pârjol.

Domn pretutindeni, împrejur şi-n mine,
Pustiul tace-ntre nisipuri calde.
Nisip e sângele ce-mi curge-ncet prin vine,
Zdrobindu-mi doru-aprins al unei scalde.

Zac fără teamă şi fără putere
Înconjurată de armii de dune.
Cad în neant şi-n strania-mi cădere
Văd sânge-n locul soarelui ce-apune.

Aş vrea să aflu-acum dintr-o privire
Ce-am fost şi ce aş fi putut să fiu.
Mă sting încet, fără să simt durere
Şi-n urma mea pustiul este viu.